sâmbătă, 22 iulie 2023

Cum să îți schimbi viața cu citirea la psaltire?

 



Cum să îți schimbi viața cu citirea la psaltire? Care este folosul citirii la psaltire? Psaltirea este arma secretă a sufletului tău Psaltirea este impartita in 20 de catisme. Dupa fiecare catisma, urmeaza niste tropare si o rugaciune. In aceasta inregistrare audio a psalmilor, veti gasi toti psalmii din cele 20 de catisme INCLUSIV troparele si rugaciunile de care va spuneam mai sus. DOAR psalmii FARA troparele si rugaciunea de dupa fiecare catisma, o gasiti accesand acest link: https://youtu.be/81srNXrO7hY Fiecare catisma in parte cu tot cu troparele si rugaciunea de la sfarsit le gasiti mai jos dupa cum urmeaza: Randuiala care se spune inainte de a citi din psaltire: https://youtu.be/2gqrp33KRho Catima 1 a https://youtu.be/RVVZ2cstqv0 Catisma a 2 a https://youtu.be/xcHfl2f63FM Catisma a 3 a https://youtu.be/WGj5q4UvsM0 Catisma a 4 a https://youtu.be/4TNjrxdsI1A Catisma a 5 a https://youtu.be/i3AeTiAvVRc Catisma a 6 a https://youtu.be/8pX4nLpsCU0 Catisma a 7 a https://youtu.be/CxpSlFiv-3U Catisma a 8 a https://youtu.be/Q8ZejXK0LBg Catisma a 9 a https://youtu.be/Fdh1_78wDlU Catisma a 10 a https://youtu.be/cq0g0B3hTe8 Catisma a 11 a https://youtu.be/LX5-UVG6Kb4 Catisma a 12 a https://youtu.be/PuppZYJ8J4A Catisma a 13 a https://youtu.be/P7GEO4bioog Catisma a 14 a https://youtu.be/Qhaw1eBEdDI Catisma a 15 a https://youtu.be/GI4enXjo05o Catisma a 16 a https://youtu.be/FaB3svUOcP0 Catisma a 17 a https://youtu.be/4jJeli1bdPY Catisma a 18 a https://youtu.be/plANKKhd8Zc Catisma a 19 a https://youtu.be/WctNglvakhc Catisma a 20 a https://youtu.be/MFl-iq-vYqk





















vineri, 14 iulie 2023

Cele 20 de catisme din Psaltire citite de un preot din Bucovina

 

 Toata psaltirea citita integral de parintele Iordachescu Constantin

Psaltirea incepe cu randuiala speciala ce se citeste inainte de citi din psaltire. Dupa fiecare catisma este citita si randuiala de rugaciuni din Psaltire.
Psaltirea este impartita in 20 de catisme. Dupa fiecare catisma, urmeaza niste tropare si o rugaciune. In aceasta inregistrare audio a psalmilor, veti gasi toti psalmii din cele 20 de catisme INCLUSIV troparele si rugaciunile de care va spuneam mai sus. DOAR psalmii FARA troparele si rugaciunea de dupa fiecare catisma, o gasiti accesand acest link: https://youtu.be/81srNXrO7hY Fiecare catisma in parte cu tot cu troparele si rugaciunea de la sfarsit le gasiti mai jos dupa cum urmeaza: Randuiala care se spune inainte de a citi din psaltire: https://youtu.be/2gqrp33KRho Catima 1 a https://youtu.be/RVVZ2cstqv0 Catisma a 2 a https://youtu.be/xcHfl2f63FM Catisma a 3 a https://youtu.be/WGj5q4UvsM0 Catisma a 4 a https://youtu.be/4TNjrxdsI1A Catisma a 5 a https://youtu.be/i3AeTiAvVRc Catisma a 6 a https://youtu.be/8pX4nLpsCU0 Catisma a 7 a https://youtu.be/CxpSlFiv-3U Catisma a 8 a https://youtu.be/Q8ZejXK0LBg Catisma a 9 a https://youtu.be/Fdh1_78wDlU Catisma a 10 a https://youtu.be/cq0g0B3hTe8 Catisma a 11 a https://youtu.be/LX5-UVG6Kb4 Catisma a 12 a https://youtu.be/PuppZYJ8J4A Catisma a 13 a https://youtu.be/P7GEO4bioog Catisma a 14 a https://youtu.be/Qhaw1eBEdDI Catisma a 15 a https://youtu.be/GI4enXjo05o Catisma a 16 a https://youtu.be/FaB3svUOcP0 Catisma a 17 a https://youtu.be/4jJeli1bdPY Catisma a 18 a https://youtu.be/plANKKhd8Zc Catisma a 19 a https://youtu.be/WctNglvakhc Catisma a 20 a https://youtu.be/MFl-iq-vYqk

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Incondeierea oualelor in Bucovina


Arta taraneasca a incondeierii oualor este foarte veche, ea datind din perioada precrestina. Este o arta foarte bine reprezentata in zonele etnografice Cimpulung Moldovenesc si Vatra Dornei, atit prin tehnicile de lucru folosite, cit si prin bogatia si varietatea motivelor ornamentale, care reprezinta o unitate impresionanta de semne si simboluri cu multiple semnificatii. Daca in alte zone etnografice ale tarii se observa un fals progres in practicarea acestui mestesug, prin dezvoltarea kitsch-ului de piata, in zona Cimpulungului si in Dorna ea cunoaste cea mai larga arie de raspindire, cu numerosi creatori existenti in toate asezarile, care fac dovada unei forte de creatie plina de puritate si maturitate.

Datina de a colora, (impistri si incondeia) ouale, cunoscuta la multe popoare din timpurile cele mai vechi, este, la crestinii din Bucovina, practica artizanala de capatii in preajma Sfintelor Pasti. La Ciocanesti ea se practica si la Ispas sau Rusalii si chiar si la Sf. Gheorghe, daca el nu cade in \"saptamina luminata\".

In legatura cu colorarea oualor, poporul are numeroase legende:
Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora nemaritata, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele cu care au vrut sa o ucida s-au colorat insa in diferite chipuri. Astfel, sora a ramas in viata si, in amintirea acestei minuni, oamenii au inceput sa coloreze ouale in duminica Pastilor, cind s-a petrecut intimplarea.

O alta legenda sustine ca ouale colorate reprezinta pietrele cu care jidovii l-au batut pe Hristos.

In alta varianta, ouale reprezinta darurile pe care oamenii buni le-au facut copiilor de judecatori, ca sa-si imbuneze cu ele parintii in ajunul osindei Mintuitorului.

Sau: culoarea oualor rosii inchipuie singele nevinovat al Domnului, varsat spre mintuirea oamenilor.

Dupa altii, ouale rosii perpetueaza ouale date de Maria Magdalena neamurilor, cu zisa: \"Hristos a inviat!\" si raspunsul \"Adevarat c-a inviat!\".

Unii crestini cred ca ouale rosii perpetueaza traditia oualor albe inrosite printr-o minune savirsita pe taraba unei precupete, care n-a crezut in Invierea Domnului. La vestea adusa de apostoli, ea a raspuns: \"Cum nu sint aceste oua rosii, asa n-a inviat Hristos!\", iar ouale sale s-au inrosit indata in cos.

Alta legenda spune ca, pe cind Simion mergea la cimp, avind in traista o piine si citeva oua albe, l-a ajuns Hristos, ducindu-si crucea in spate. Simion a luat-o si i-a dus-o pina la ogorul lui, unde i-a dat-o iar Mintuitorului. Mai pe urma, asezindu-se sa manince, a gasit piinea si ouale albe devenite oua rosii. Se spune ca de atunci a inceput inrosirea oualor.
Spun altii ca ouale s-au inrosit dupa Inviere, cind Hristos a blagoslovit gainile.

In alta legenda se spune ca jidovii, alungind pe Hristos Mintuitorul, au inceput a arunca in urma lui pietricele marunte, care indata se prefaceau in oua de diferite culori. Jidovii au inceput sa le adune si astfel Hristos a scapat.

In sfirsit, ouale rosii perpetueaza amintirea acelor oua ale unei copile, care aflind de Invierea Domnului, a plecat sa vesteasca pe Maica Sa. Pe drum s-a intilnit cu niste jidovi care, auzind-o, n-au crezut, ci au spus: \"Atunci va invia Hristos cind aceste oua se vor inrosi!\". Si cu adevarat ouale s-au inrosit imediat.

Ouale rosii - se mai spune - amintesc pe cele pe care, la Invierea Domnului, fiecare copil s-a pomenit ca le are in miini, sau pe cele pe care paznicii mormintului lui Dumnezeu le aveau asupra lor.

Dupa altii, ouale rosii sint ouale din cosarca Maicii Domnului, care au stat sub crucea pe care era rastignit Hristos si unde au fost picurate cu singe.

Ouale negre inchipuiesc chinurile si durerile lui Hristos.

Colorarea oualor se face in saptamina patimilor. Obisnuit se incepe de marti sau joi si se ispraveste vineri. Niciodata insa gospodinele credincioase nu cauta sa lucreze la oua in zilele de sec, miercuri si vineri. La noi se zice chiar ca numai in Joia Mare e bine sa se coloreze ouale, ca sa nu se strice in cursul anului.

Plecindu-se de la asemenea evenimente importante, la care s-a adaugat evlavia crestina cu influentele inerente fiecarui popor, s-a ajuns de la vopsit la incondeiat si \"impistritul\" artistic.

In vechime, pe linga simpla vopsire (farbuire) a oualor, existau in toate asezarile dintre Obcinele Bucovinei doua tehnici clasice: incondeiatul cu pensula sau cu penita si impistritul, folosindu-se ceara si tehnici de mestesug arhaice, care transformau mesterii in adevarati creatori, individualizindu-se creatiile in asa fel, incit se puteau recunoaste dupa arta fiecaruia.

La vechile modele de oua incondeiate, in localitatile Moldova, Sulita si Breaza era specifica arta impistritului pe fond cromatic inchis; la Ciocanesti aveau chiar fondul negru, iar la Botus, Pojorita si Cimpulung Moldovenesc erau pretuite cele incondeiate cu penita. Pe Valea Moldovitei - Frumosu, Moldovita si Vatra Moldovitei - ouale erau impistrite pe fond dominant rosu.

Incondeiatul cu pensula presupune aplicarea culorii direct pe suprafata oului, iar pentru a delimita nuantele in diferite registre, se desena cu tusa groasa, folosindu-se doar trei-patru culori de baza, la care se asociau motive florale, desprinse de pe camasile, bunditele si cojoacele straielor nationale, dar si de pe modelele si motivele arhitecturale ale caselor, ale icoanelor ortodoxe, ale peisajelor particulare localitatii, cum este si cazul localitatii Ciocanesti.

La incondeiatul cu penita se foloseste scriitura cu tus negru, cu desene ferme, umplute ulterior cu culoare. Piesele rezultate sint copii ale oualor realizate in tehnica impistririi.
Tehnica impistririi, la care scriitura se face cu ceara, este mai complexa, cu reale valente artistice si totodata cea mai veche tehnica de ornamentare. Este foarte greu de realizat, intrucit foloseste baia integrala de culoare si crutarea succesiva a fondului. Unealta de baza este chisita, cu care se aplica ceara. Se utilizeaza chisita cu fir de par, cit si cea din tabla de alama foarte fina.

Exista doua tehnici de impistrire: tehnica veche, arhaica, si cea actuala. Motivele ornamentale sint orientate in functie de axul polar al ovoidului. Impartirea in registre se realizeaza urmarind perpendicularitatea, fapt observat la toti creatorii. Virful si baza oului constituie doua zone care, in cazul impistririi, comporta o serie de elemente specifice.
Toata scriitura se bazeaza pe linia curba, fapt care duce la interpretarea cromaticii ca fiind neegala in cadrul aceluiasi ton, datorita schimbarii perpetue a unghiului de reflexie a luminii. De aceea, fiecare produs finit reprezinta un unicat.

In anii din urma, prin folosirea unui numar mare de culori si a asa-zisilor \"pui costisesti\" in registre simetrice sau asimetrice, a sigurantei si fanteziei populare in executie, s-a ajuns la realizarea unor adevarate covoare (laicere) ornamentale, in care geometria face uneori de nerecunoscut in faza finala semantica unui motiv.

La Ciocanesti - una dintre localitatile reprezentative pentru arhitectura traditionala - unde casele sint impodobite cu motive geometrizate ordonate, (pui) sub forma de briie, cingatori, motive florale crestine chiar - au lucrat la inceput oua incondeiate creatoarele populare Oltea Gervan, Ileana Candrea si Leocadia Roata, invatate se pare de un barbat - \"badita secretaru\" Dumitru Giosan. Peste munte, in satul Botus, cea mai cunoscuta creatoare populara a fost Eleonora Morosan. Tot din \"pleiada pionierelor\" in arta oualor incondeiate mai fac parte: la Breaza de Sus (Ioana Severin), la Breaza (Similica Alexandroaiei), la Pojorita (Elena Porcilescu), la Valea Putnei (Rafira Taran), iar pe Valea Moldovitei: Ecaterina Hauca, Elena Pascan, Ana Niga, Rodica Hutuleag si multe altele. Astazi exista, in zona Cimpulung-Moldovenesc si Vatra Dornei, peste 250 de artiste populare care au devenit, prin tineretea lor si a modelelor, demne urmase ale celor mai sus amintite si ofera siguranta ca arta populara a incondeiatului va trai in veci.











http:// www.btt.ro/

marți, 1 mai 2012

Pastile in Bucovina. Autor Victor. M. Ionescu

Frumuseţea Bucovinei a fost deseori comparată cu cea a Elveţiei, deşi eu, care, în copilărie, i-am bătut aproape toţi munţii şi pădurile cu piciorul (foto 1), iar acolo unde nu am reuşit am ajuns măcar cu paşii gândului (foto 2), cred sincer că “Ţara Fagilor” – aşa cum se traduce numele său în limba dorului românesc – este inegalabilă şi incomparabilă cu oricare alte locuri de sub soare. La fel şi spiritualitatea sa, pentru că – fără a cădea în păcatul mândriei – trebuie să vă spun că aici oamenii s-au simţit dintotdeauna mai aproape de Creator şi de cer. Poate tocmai de aceea au şi păstrat cu sfinţenie obiceiuri ancestrale, care le înfrumuseţează trecerea prin lume şi dau un farmec deosebit sărbătorilor din crugul vremii.

Tradiţia continuă

Situată în pasul Prislop, la graniţa a trei judeţe (Suceava, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud), Cârlibaba – o comună indicibil de frumoasă (foto 3), al cărei nume vine din negura unor timpuri înzăpezite în legendă – ne-a întâmpinat în Vinerea Patimilor înveşmântată în straie primăvăratice, chiar dacă « străjerii » ei milenari, Munţii Rodnei, erau încărunţiţi de omăt (foto 4). Ştiam de vreo 40 de ani că aici febra pregătirii pentru sărbătoarea de Paşte începe cu mult timp înainte. Iar străvechiul obicei al încondeiatului ouălelor – adus, de meşterii populari, la rang de artă autentică – debutează, întotdeauna, odată cu Postul Mare (foto 5).

Spiritul sărbătorii

În Vinerea scumpă timpul capătă noi dimensiuni, fiind dominat de spiritul luminoasei sărbători ce va să vie. Cu cât se apropie momentul Învierii, cu atât femeile grăbesc pregătirile pentru duminica Paştilor. Aceasta va fi o zi cu totul specială, în care toată familia, aflată în jurul mesei îndestulate şi după ce a postit cu evlavie cele şapte săptămâni, va gusta alesele bucate. Ca în fiecare an, la loc de cinste se vor afla tradiţionalele bunătăţi, în care gospodinele muntence sunt de neîntrecut: cozonacul, pâinea, plăcintele, nelipsita pască şi, bineînţeles, colacii.

Amintirea din copilărie

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri (deşi ceea ce vă povestesc acum se petrecea cu aproape o jumătate de secol în urmă), cu câtă migală pregătea bunica copturile sărbătorii. Pasca, la fel ca şi colacul, era împletită în şase şi avea ca semn distinct Sfânta Cruce. Înainte de a le introduce în cuptor, ea ungea toate aluaturile cu gălbenuş, cu ajutorul unui pămătuf din pene de gâscă…Iar mirosul tradiţionalelor plăcinte poale în brâu îmi stăruie şi acum în nări. Gata rumenite, răspândind un miros îmbietor, le revăd cu ochii minţii, puse pe vatră, la răcorit, spre încântarea noastră, a copiilor, care abia aşteptam un moment de neatenţie ca să şterpelim vreo câteva…

În aşteptarea Luminii

Seara am mers la una din bisericile din localitate (foto 6) pentru a asista la slujba Prohodului Domnului, dar mai interesant mi se pare a vă povesti câte ceva despre Sâmbăta Mare, ziua în care, în aşezările Bucovinei, totul decurge într-o adâncă pace sufletească, cei ai casei având grijă ca spre seară toate treburile să fie încheiate. Întotdeauna, ultimul lucru care rămâne de făcut este pregătitul coşului cu care femeile se vor duce “la sfinţit”. Acesta va cuprinde câte ceva din bucatele ce vor sta a doua zi pe masa familiei: cozonac, pască, ouă roşii, drob de miel, cârnat de casă, mere, vin etc...Iar seara, înainte de începerea Slujbei de Înviere, îmbrăcaţi în hainele de sărbătoare, toţi credincioşii se vor îndrepta spre Biserică, iar la miezul nopţii fiecare va da ascultare îndemnului preotului: “Veniţi de luaţi lumină!”. (foto 7)

Pelerinaj în crucea nopţii

Toate aceste ritualuri (foto 8) se petrec la fel de vreo două mii de ani. De când sămânţa învăţăturii creştine a apostolului Andrei a început să rodească şi pe aceste meleaguri (foto 9). Chiar şi acum, în zorii mileniului III, se respectă cutuma care spune că « Datinile rămân, numai oamenii vin şi pleacă ». O dovedeşte şi faptul că, imediat ce primesc Sfânta Lumină (foto 10), în semn de omagiu adus moşilor şi strămoşilor petrecuţi întru Veşnicie, sătenii, cu mic cu mare, pornesc într-o procesiune tăcută (foto 11) spre dealul pe care se află cimitirul, pentru a le aduce întâi lor Lumina cea fără de moarte (foto 12 şi 13). După aceea se întorc la Biserică, iar dimineaţa, după ce le-au fost sfinţite bucatele, se îndreaptă spre casele lor, pentru a celebra în pace praznicul învierii Mântuitorului.

La bună revedere

La plecare am mai privit o dată jur – împrejur (foto 14), înainte de a-mi lua rămas-bun de la acest colţ de rai al Bucovinei. Multe din momentele trăite aici în numai trei zile se vor transforma, probabil, în amintiri durabile. Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră poartă în suflet propria sa Bucovină, chiar dacă aceasta nu se numeşte aşa şi nu se află în nordul ţării, ci în sud, la est, în centru ori la vest. Cu toţii avem un loc special, unde ne simţim cu adevărat acasă. Iar atâta timp cât nu ne vom uita rădăcinile, existenţa noastră îşi va găsi mereu rostul şi împlinirea deplină.

Autor: Victor M. Ionescu















Foto: Nicolae Stoleriu


sâmbătă, 6 august 2011

M-rea Voronet dupa Ion Neculce + poze

Cu voia Bunului Dumnezeu, cu rugaciunile Sf. Cuvios Daniil Sihastrul si prin osardia Biencredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfant s-a inaltat, din 26 mai pana in 14 septembrie 1488, Manastirea Voronet cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe.

In 1547 i s-a adaugat pridvorul si i s-a facut pictura exterioara sub privegherea Mitropolitului Grigorie Rosca, ce se odihneste in pridvor: Inca de la inceput Manastirea a fost binecuvantata cu calugari cu aleasa viata duhovniceasca, in vreamea Sf. CuviosDaniil Sihastrul fiind o adevarata lavra a isihasmului romanesc. Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat in anul 1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei Irina Pantescu.

In pronaos se afla, strajuit de o candela aprinsa, mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul staret al Manastirii.

Tabloul votiv, al intemeietorului, se afla in naos. Maria Sa, Stefan cel Mare si Sfant, pictat in anul 1496 impreuna cu Doamna Maria-Voichita si Bogdan mostenitorul inchina, prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Manastirea aceasta Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru a-i multumi ca l-a ajutat in lupta impotriva cotropitorilor turci.

Iara, Stefan-voda, mergand de la cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre nume Daniil, si tatand Stefan-voda in usa sihastrului sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce si-a istovit ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda si s-au ispovedit Stefan-voda la dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa sa mai bata cu turcii: inchina-va tara la turic, au ba? Iar sihastrul a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca manastire acolo, in numele Sfantului Gehorghe, sa fie framul bisericii.

ION NECULCE





duminică, 5 iunie 2011

Tronos in Bucovina

Tronos in Bucovina

Evenimentul a fost organizat de Nedea Gheorghe si Iordachescu Constantin cu binecuvantarea IPS Pimen al Sucevei si Radautilor pe data de 4-5 dec 2011.

Membrii Grupului Tronos au cantat la M-rile Camarzani, Humor si Sf. Ioan cel Nou de la Suceava si la Bisericele Domnitelor si Sf. Dumitru din Suceava unde s-au facut mai multe inregistrari.

Pe 5 mai seara la Sala DOM POLSKI Grupul de muzica bizantina Tronos al Patriarhiei Romane a sustinut in premiera un concert cu un repertoriu deosebit de variat si frumos.

Mai multe detalii despre acest eveniment si despre organizatori aici:
http://paginadefolos.blogspot.com/
http://divinabucovina.blogspot.com/
http://icoane-comenzi.blogspot.com/