Frumoasa Bucovina: Biserica din Reuseni

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Biserica din Reuseni

Ca loc de plecare în vacanţă prin nordul ţării am ales, total subiectiv, satul Reuseni (comuna Udeşti, judeţul Suceava). Până să vă explic de ce, o să vă spun povestea ultimei ctitorii a lui Ştefan cel Mare.
La aproximativ 15 de Suceava, pe drumul înspre Paşcani, se găseşte satul Reuseni, localitate atestată documentar încă din secolul al XV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun, când satul trece din proprietatea lui Răvaş- Suceavă în cea a credinciosului boier al voievodului, Stroici.
Însă atestarea cronicărescă a Reusenilor se leagă nemijlocit de anul 1451, când aici îşi găseşte sfârşitul tragic Bogdan al II- lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, care, invitat fiind de boierul său Steful Cernohot, participă la nunta fiului acestuia, nuntă la care, pe lângă alţi curteni, s-a aflat şi fiul său, Ştefan, şi doamna Maria Oltea, mama viitorului domn al Moldovei. Împrejurările în care s-a produs nefericitul eveniment sunt relatate în cronicile vremii: Vă leatul 6963 (1454), după doi ani a domniei lui Bogdan vodă, scrie létopiseţul cel moldovenescu c-au venitu fără de véste Pătru vodă ce l-au poreclitu Aron şi au aflatu pre Bogdan vodă la satul Răusénii, din jos de târgul Sucévii şi l-au lovitu, vineri în răvărsatul zorilor, octomvrie. Şi acolo i-au tăiatu capul lui Bogdan vodă. Décii au stătut la domnie Aron vodă. - Letopiseţul cel Moldovenesc. Acelaşi document mai precizează: Petru Aron însoţit de supuşii săi merge la Suceava, urcîndu-se pe tronul rămas văduv de curînd în timp ce credincioasele slugi ale lui Bogdan au îngropat într-un mormînt comun trupurile celor care au căzut luptei fratricide pentru domnie.
Satul Reuseni, ca poziţie şi aşezare veche, legat de sfîrşitul lui Bogdan al II-lea este menţionat şi în scrieri mai noi. Astfel, Nicolae Iorga scria, în 1905:
După ce treci prin Rus- Mănăstioara, se ajunge repede la Reuseni, aşezare care se află sub un deal acoperit cu vii îngrijite. Sub ele se văd case răsfirate în mijlocul gospodăriilor de ţată îmbelşugate. Un mănunchi de copaci bătrîni arată locul curţii domneşti, iar în altă parte, la stînga, se tupilează biserica ridicată de Ştefan cel Mare, în amintirea tatălui său Bogdan, care a fost ucis într-o revărsare de zori de către fratele său vitreg Petru Aron de dragul domniei. Vor fi fost şi atuncea viile şi ospăţ? Domnul petrecea vesel între puţinii prieteni, cînd duşmanii se năpustiseră şi viteazul voievod de mai multe ori biruitor fu scos afară şi i se rostogoli capul sub secure înaintea trădătorului şi ucigaşului de frate. Trupul va fi ascuns în grabă în ţărîna scormonită în graba mustrărilor de cuget şi poate că nici nu l-au mai găsit strălucilul său fiu, ajuns domn al Moldovei, aşa că nu-l va mai fi dus în gropniţa cea mare de la Rădăuţi. Dar pentru ca să se ştie că aici s-a făcut o faptă de sînge atît de ticăloasă, pentru ca să se înalţe rugăciuni întru odihna sufletească a celui jertfit, Ştefan cel Mare face biserica care seamănă cu cea din Pătrăuţi.
Pisania are următorul cuprins: În anul 7011 septembrie 8, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, a binevoit şi a zidit acest hram în numele Tăierii cinstitului cap al cinstitului şi slăvitului prooroc înainte mergător şi botezător Ioan, în acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan Voievod. Şi pe Ştefan Voievod l-a ajuns moartea, veşnica lui pomenire, iar fiul său Bogdan Voievod a continuat cele începute de tatăl său şi a terminat biserica în anul 7012, în luna septembrie 18.

Asta e, aşadar, povestea bisericii cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni, ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare, începută spre sfârşitul vieţii şi terminată la două luni după moartea voievodului de către fiu său Bogdan al III-lea (Bogdan cel Chior).

Monumentul a servit şi serveşte ca biserică parohială a Reusenilor, iar în prezent se află în renovare pentru a fi adus cât mai aproape de construcţia originală, care de-a lungul vremii a suferit destule ( şi nefericite) modificări.
Biserica, în formă de navă în înterior şi în formă de cruce în exterior, fară turlă şi abside laterale, a fost zidită din bolovani mari de piatră, grosimea pereţilor fiind de 1 m. Are o lungime de 25,50 de m, o lăţime de 9,50 m şi o înălţime de 11 m.

Ferestrele, cu chenare dreptunghiulare de baghete încrucişate la colţuri şi cu partea interioară în semicerc, sunt mici şi sunt aşezate la mare înălţime. Uşa prin care se intră în pronaos, tăiată în peretele sudic, are un chenar de muluri, fară baze, terminate în arc frânt.
În pronaos se află un mormânt în zid, mormânt despre care se crede că ar fi al boierului Mihalache, unul din ctitorii bisericii.

Calota pronaosului este aşezată pe un sistem de opt arcuri dispuse etajat.
De asemenea, naosul este boltit cu o calotă similară. Uşa prin care se pătrunde în naos are muluri încrucişate la colţurile de sus. Absidele naosului sunt înscrise în grosimea pereţilor şi încadrate de doua mănunchiuri de colonete, sculptate în piatră. Absida altarului cu bolta în sfert de sferă are spre nord şi sud obişnuitele nişe ale proscomidiarului şi diaconiconului.
În privinţa acoperişului, care la început a fost făcut din plumb adus din Polonia, ulterior dispărut, sunt două ipoteze: prima constă în aceea că ar fi fost distrus într-un incendiu de la care s-a întunecat şi interiorul bisericii (aşa cum se află şi astăzi - biserica nu este pictată). Cea de-a doua ipoteză susţine că plumbul ar fi fost luat de către cazacii din armata ginerelui lui Vasile Lupu, aşa cum s-a mai procedat şi cu alte biserici din Moldova.
În anul 1868 Biserica din Reuseni a fost acoperită cu şindrilă, iar în anul 1906 a fost acoperită cu tablă prin dania credincioşilor. Au mai fost şi alte modificări aduse, cum ar fi: în anul 1843 s-a refăcut iconostasul, s-a podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Lazar Marian (1833-1861) înlaturându-se vechea pardoseală din căramidă, iar în 1860 i s-a ataşat o turlă care i-a schimbat şi mai mult înfăţişarea.
Sper din tot sufletul ca după renovarea aceasta biserica să arate cât mai aproape de felul cum a fost construită şi să intre în circuitul turistic al zonei.

Dacă ajungeţi la Suceava merită să vă abateţi puţin şi pe la Reuseni. Pe lângă biserică puteţi admira priveliştea de pe Dealul Cramei (denumirea are legătură cu faptul că dealul a fost acoperit pe vremuri de vii şi tot aici se spune că se afla o renumită cramă de unde se aproviziona Curtea domnească de la Suceava). Ar mai fi de spus că satul Reuseni a fost încadrat în octombrie 1774 în teritoriul Moldovei de Sus, ocupat de Austria, aflându-se la numai 2 km de graniţa stabilită. Aici m-am născut eu, de-aia iubesc locul, susţin sus şi tare pe orinde că-s bucovineancă şi tot de aia v-am povestit azi despre Reuseni.

Articolul este preluat de pe blogul Romania Normala