IstoricIn nordul „dulcii Bucovine”, la 4 km mai sus de Manastirea Putna, se afla Manastirea Sihastria Putnei. Situata într-o poiana larga si frumoasa, prinsa la mijloc din toate partile de o hora de munti, Sihastria Putnei reprezinta astazi un liman de liniste, pace si binecuvântare, ce izvorasc dintr-un trecut multisecular de sfintenie si nevointa.
Documentele istorice ne spun ca Sihastria Putnei a fost întemeiata de unii monahi în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt (1457-1504). Prima atestare documentara este în jurul anului 1466, când aflam si despre cel dintâi vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar încrestinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. Exemplul sau a fost urmat si de alti monahi iubitori de viata sihastreasca, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care îsi vor ridica aici si o mica bisericuta de lemn.
Când Moldova a fost invadata de armatele regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihastria a fost si ea pustiita de cotropitori. Va ramâne astfel pâna la pacea de la Karlowitz (1699), când calugarii ce pribegisera prin munti s-au întors la locurile lor.
Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn în care, dupa cum ne spun izvoarele, „abia încapeau patru-cinci sihastri”. Urmasii lui la cârma asezamântului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753).
În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o înflorire deosebita în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor. El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o împodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, în paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, înca din 1781, ieroschimonahului Natan.
Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Habsburgic (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara în care ajunge Sihastria Putnei în aceste timpuri reiese din asa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era însa mai greu de primit acum, datorita granitei care îi despartea pe sihastri de ceilalti frati români. În astfel de împrejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei.
Desi nu numit direct de catre sfântul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp pâna la desfiintare (ultimii ani ai secolului al XVIII-lea). Sihastria Putnei este ultimul asezamânt monahal închis din porunca stapânirii straine. Vietuitorii sunt transferati la Manastirea Putna, ca si obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie ramâne aici mai departe, trecând la cele vesnice în jurul anului 1790. Astfel se încheie o pagina minunata din istoria Sihastriei Putnei.
Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, când s-au început lucrarile de restaurare la Sihastria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Acum s-au descoperit printre darâmaturi si osemintele galbene si frumos mirositoare ale celor trei stareti cuviosi: Sila, Natan si Paisie. Desi necanonizati oficial, cinstirea de care ei se bucura acum din partea credinciosilor constituie, de fapt, argumentul cel mai graitor pentru recunoasterea oficiala a sfinteniei lor de catre Sfântul Sinod al Bisericii noastre.
O alta podoaba a Sihastriei Putnei este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, asezata spre închinare în partea stânga a naosului bisericii. Este o icoana veche si a fost adusa aici de o familie evlavioasa din localitatea Putna. Multi credinciosi care s-au rugat în fata ei marturisesc despre puterea harica deosebita a icoanei.
În partea dreapta a naosului bisericii se afla o alta icoana a Maicii Domnului, pictata în Grecia în anul 1996, cu prilejul sfintirii noii biserici. Pe verso, icoana are pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.
Între anii 2001-2007 s-a ridicat o nouă biserică, având hramul "Izvorul Tămăduirii" şi Sf. Serafim de Sarov, aflată în prezent în stadiul de pictură.
În ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamânt monahal s-au diversificat, în ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza ateliere de croitorie, tâmplarie, sculptura, pictura, înramat si aplicat icoane pe lemn, unde monahii si fratii îsi desfasoara rucodelia lor zilnica, împletind astfel rugaciunea cu munca.
Documentele istorice ne spun ca Sihastria Putnei a fost întemeiata de unii monahi în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt (1457-1504). Prima atestare documentara este în jurul anului 1466, când aflam si despre cel dintâi vietuitor al Sihastriei cunoscut cu numele: un tatar încrestinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. Exemplul sau a fost urmat si de alti monahi iubitori de viata sihastreasca, unii chiar ucenici ai Sfântului Cuvios Daniil Sihastru, care îsi vor ridica aici si o mica bisericuta de lemn.
Când Moldova a fost invadata de armatele regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696), Sihastria a fost si ea pustiita de cotropitori. Va ramâne astfel pâna la pacea de la Karlowitz (1699), când calugarii ce pribegisera prin munti s-au întors la locurile lor.
Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn în care, dupa cum ne spun izvoarele, „abia încapeau patru-cinci sihastri”. Urmasii lui la cârma asezamântului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753).
În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o înflorire deosebita în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor. El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o împodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, în paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Având peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, înca din 1781, ieroschimonahului Natan.
Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Habsburgic (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara în care ajunge Sihastria Putnei în aceste timpuri reiese din asa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era însa mai greu de primit acum, datorita granitei care îi despartea pe sihastri de ceilalti frati români. În astfel de împrejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei.
Desi nu numit direct de catre sfântul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp pâna la desfiintare (ultimii ani ai secolului al XVIII-lea). Sihastria Putnei este ultimul asezamânt monahal închis din porunca stapânirii straine. Vietuitorii sunt transferati la Manastirea Putna, ca si obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie ramâne aici mai departe, trecând la cele vesnice în jurul anului 1790. Astfel se încheie o pagina minunata din istoria Sihastriei Putnei.
Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, când s-au început lucrarile de restaurare la Sihastria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Acum s-au descoperit printre darâmaturi si osemintele galbene si frumos mirositoare ale celor trei stareti cuviosi: Sila, Natan si Paisie. Desi necanonizati oficial, cinstirea de care ei se bucura acum din partea credinciosilor constituie, de fapt, argumentul cel mai graitor pentru recunoasterea oficiala a sfinteniei lor de catre Sfântul Sinod al Bisericii noastre.
O alta podoaba a Sihastriei Putnei este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, asezata spre închinare în partea stânga a naosului bisericii. Este o icoana veche si a fost adusa aici de o familie evlavioasa din localitatea Putna. Multi credinciosi care s-au rugat în fata ei marturisesc despre puterea harica deosebita a icoanei.
În partea dreapta a naosului bisericii se afla o alta icoana a Maicii Domnului, pictata în Grecia în anul 1996, cu prilejul sfintirii noii biserici. Pe verso, icoana are pictat chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta.
Între anii 2001-2007 s-a ridicat o nouă biserică, având hramul "Izvorul Tămăduirii" şi Sf. Serafim de Sarov, aflată în prezent în stadiul de pictură.
În ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamânt monahal s-au diversificat, în ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza ateliere de croitorie, tâmplarie, sculptura, pictura, înramat si aplicat icoane pe lemn, unde monahii si fratii îsi desfasoara rucodelia lor zilnica, împletind astfel rugaciunea cu munca.
.JPG)
M-rea Sihastria Putnei. Istoric si Imagini
4/
5
Oleh
eu
